Marţi 23/09/2008
EVENIMENTE

De la cuptor… direct in congelator

Dupa o calatorie lunga… lunga…. lunga, prin Bulgaria (tara unde nici un GPS nu stie pe unde sa o ia) pe o vreme oarecum inspaimantatoare, am ajuns in minunatul Bucuresti. Ce am gasit? Pentru inceput am ramas socata. Am plecat pe temperaturi de 32-33 de grade Celsius, si am ajuns, in doar 48 de ore la 13-15 grade. Nu pot sa spun ca nu eram obisnuita (in primul an am intrat in tara cu pungi de plastic in picioare pe post de sosete, doar, doar sa imi tina de cald) si chiar daca aveam in bagaje un fular, sosete si haine groase tot nu mi-a venit sa cred.

Poate ce m-a surprins in Romania a fost numarul mare de masini cu numere de inmatriculare romanesti (da, eram foarte obosita) si lipsa loviturilor cu capul de geamul masinii din cauza gropilor din carosabil (ca sa fim drepti nu a durat mult mirajul unei frunti fara contuzii). Prima oprire in Mother Romania (daca rusii o iubesc, noi de ce nu? garantez ca o ducem mai bine) a fost la un Peco de langa vama unde m-am prezentat in fata ghiseului cu o sticla de 2L de apa plata, iar vanzatoarea mi-a spus cu nonsalanta: “Trei lei…”.

Debusolata, m-am apucat sa imi reamintesc cum se pronunta cifrele in turca, cat sa nu ii tin prea mult pe cei din spate. Candoarea cu care vanzatoarea mi-a spus: “Hai fa fetito, imi dai 3 lei sau ce dracu faci?!?!” m-a trezit din reverie si mi-am dat seama ca am ajuns acasa si ca niciodata nu voi gasi un loc mai special ca acesta. :)

Avem o tara frumoasa, nu minunata… Avem oameni simpatici, nu primitori… Avem femei interesante, nu frumoase… Si mai ales avem o lene demna de invidiat.

postat de Maria @ 11:09 pm / Comentarii (1)
Vineri 19/09/2008
INFOWEEKEND

Se apropie sfarsitul

Nu mai e mult… cateva ore si vacanta de 3 saptamani in Turcia se termina. Sincer, sunt destul de suparata. As mai fi stat cateva saptamani bune si tot nu cred ca ma plictiseam. E o diferenta foarte mare intre litoralul nostru si cel turcesc. In prima ordine de idei, in Turcia, chelnerii sunt chiar de treaba. Nu, nu exista chelnerul tipic care sa se uite stramb la tine. Recunosc, exista sansa ca si ei sa scuipe in mancare daca o refuzi de mai multe ori, dar sincer, macar o fac cu zambetul pe buze.

Doi la mana, fie ca e zona turistica, fie ca nu (am venit cu masina… oh joy!), vanzatorii din magazine… Pregatiti-va… Zambesc. Nu conteaza ce cumperi, cat cumperi, de ce si cat costa, daca sunt intr-o conversatie chiar renunta si te servesc.

Trei: M-am indragostit de Turcia, de oameni, de mancare si nu in ultimul rand de peisaj. Nu stiu de ce, chiar daca nu au nisip pe plaja, ci bolovani, parca tot mai atragatoare mi se pare plaja lor.

Nu mai am asa de mult timp, asa ca am sa va las. Imi e dor de Romania, dar nu asa de mult cat o sa imi fie de Turcia peste cateva saptamani.

postat de Maria @ 8:09 pm / Lasă un comentariu >>
Marţi 16/09/2008
Uncategorized

Episodul 5- Dupa ani şi ani, ma voi ıntoarce

A trecut o buna perioada de timp de cand nu am mai scris nimic. In sfarşit am gasit un internet cafe (undeva la capatul pamantului), şi acum incerc sa ma obisnuiesc cu tastatura lor (care ma omoara… nici o litera nu e unde ar trebui sa fie, in plus mai au si cateva litere pe care noı nu le avem, cum ar fı İ-ul fara punct…).

Ieri am fost ıntr-o croaziera. Nu as maı vrea sa mai adaug nimic, si totuşi natura mea ma imboldeste sa va spun. (sunt mult prea obosıta sa maı alerg lıterele pe tastatura). Am cunoscut ıerı o alta parte a vıetıı… Partea boema, parte care ın Romanıa nu se maı gaseste nıcı ın vechıle ceaınarıı. Imı pare rau sa o spun, dar de cand sunt ın Turcıa am cunoscut o gramada de natıonalıtatı sı trebuıe sa marturısesc ca noı, romanıı, suntem prıntre ceı maı stresatı oamenı chıar sı ın concedıu. Ma uıt la oamenıı dın jur sı se cıteste de pe fata lor detasarea cu care traıesc cele 2 saptamanı de concedıu. Sı atuncı apare o ıntrebare. Tensıunea vıne dın fırea noastra latına, sau pur sı sımplu la mıjloc, cel care te detaseaza de ce e ın jur e tot banul?

Prıntre altele… De ıerı nu maı pot sa stau jos. Cel putın nu ın sezut, asa ca daca vedetı o fata pe burta, sunt sanse marı sa fıu eu. Teoretıc, m-am dat cu Rıngo (colace trase de vapor pe apa). Practıc, mı-am facut fundul Harça-Parça (ın varıanta pe bune, turceasca). Sı daca tot vorbım de tot felul de Kalabalıkuri (da… foarte multe cuvınte turcestı ın romana), m-am apucat sa ınvat turca. Uımıtor, nu e asa de grea pe cat ma asteptam.

Danezıı au plecat de la hotel daca vroıatı o contınuare. Sı da, tıpul cel maı dragut era cuplat cu cea maı frumoasa daneza care arata ca Afrodıta sı maı avea sı doı 2 copıı atasatı. Orıcum, sunt cea maı blonda natıe dın lume…

Pana data vııtoare ca ma da nenea asta afara (de la ınternetul luı exorbıtant de scump), va recomand sa cıtıtı cartea luı Orhan Pamuk ”Ma numesc Rosu” (Benim adım Kırmızı) sı va pup. Maı am o saptamana sı scap!

postat de Maria @ 9:09 pm / Comentarii (1)
Luni 08/09/2008
EVENIMENTE

Episodul 4- Reintoarcerea…

Dupa incercari zadarnice de a ma log-a de pe calculatorul meu (kg-ul si jumatate de tehnica mentionat mai jos) pe net-ul wireless de la un bar destul de pricajit, dar care se lauda mare si tare ca are wireless (chiar daca nu e singurul, dar stie sa isi faca vanzare), am decis sa apelez la bunavointa unuia dinte chelneri, care, mai de drag, mai de sictir (daca vreodata va aflati in Turcia, nu va sfatuiesc sa il folositi in limbajul doct…) mi-a dat laptop-ul lui sa imi rezolv treburile urgente.

Ce vroiam sa va spun? Ei bine, sunt in alta locatie… Turunc (a se citi Turunci), unde toti oamenii despre care va povesteam (in speta englezii), Nu Exista! Aici parca am ajuns in tara promisa.. Cu t si p mari? Pe toate drumurile numai danezi… Si ce danezi… Si danezii ca danezii, dar danezele… wow…WOW! Frumoasa natie, frumoasa tara (nota: viziteaza Copenhaga!), frumosi locuitori, frumoa (m-am oprit in plin cuvant, pentru ca tocmai am vazut un vecin, poate cel mai frumos englez pe care l-am vazut vreodata… Si nu, nu genul D. Beckham, poate ii fac o poza pe NV)… Oricum… Imi plac danezii, cam reci, dar pe caldura asta parca danish suna mai bine decat ice cream.

Apropos, inainte sa sar sa dansez pe Elvis (si sa i se termine bateria chelnerului… tot apar semne) vreau sa spun: La Multi Ani, tuturor care se numesc Maria, sau derivate, si sa va rog sa mai lasati si voi cate un comment din cand in cand, pentru ca … nu prea merge yahoo-ul aici.

Multumesc Tatiana. Wub u! Pana la urmatoare baterie plina, va pup tare, si, nu, nu imi e dor de Romania… Saccccc…..

postat de Maria @ 10:09 pm / Comentarii (4)
Marţi 02/09/2008
EVENIMENTE

Destination…Unknown

Am ajuns acum cateva zile in Turcia.. Unde, da, e aglomerat pe strazi, dar spre deosebire de  Bucuresti nu e o aglomeratie care sa te sufoce, sa te enerveze si sa te faca sa te simti ca un serial-killer in devenire. Luand pe etape calatoria mea, am cateva capitole:

Capitolul 1 (sau Cum sa turbezi in cea mai ciudata tara din lume)

Bulgaria… O doamne, si ei fac parte din U.E.? Lasa chiar pe oricine in U.E.? In afara faptului ca absolut tot e in chirilica, tin sa mentionez ca Marcel, minunatul GPS, s-a pierdut si el.. saracu nu mai stia pe unde sa o apuce. Totusi, trebuie sa dam Cezarului ce e al Cezarului… Bulgaria este mereu surprinzatoare. de cand venim in Turcia, si cred ca se fac vreo 5-6 ani, niciodata nu am ajuns aici pe acelasi drum, mereu ne-am pierdut, mereu am ajuns in alta parte a ei. Si sa nu mai zica ei ca noi nu suntem vecini buni. Doar le-am vazut, personal, toata tara.

In timp ce Marcel ne ghida pe niste coclauri, am ajuns in fine la un giratoriu care, sincer, m-a  uimit. A fost cel mai  mare sens giratoriu pe care l-am vazut in viata mea. Pe putinn avea diametrul de 600m, si alt lucru surprinzator… in inel, avea drumuri… practic, era un semi giratoriu..poate pentru cei care aveau de pierdut ceva timp liber. Altfel, sincer nu ii vad scopul. Un giratoriu + o intersectie= un giratoriu bulgaresc.

Trecand peste toate cele, am ajuns intr-un final in Turcia, cu mult mai multe plinuri consumate decat ne asteptam. Cum ne-am dat seama ca am ajuns? Cozi interminabile de masini, claxoane, romani frustrati, iar claxoane si cativa Dumnezei ai mamei cuiva aruncati in eter. Renoveaza granita. Sunt incredibili turcii. Mereu construiesc, mereu lucreaza la drumuri, mereu fac ceva. Poate ar trebui sa facem putin schimb de experienta cu ei, ca sigur ne-ar da clasa la multe domenii. Drumuri ca in palma, vanzatori serviabili si mai presus de toate… indicatoare la tot drumul (nu ai nevoie de harta in Turcia… trebuie sa fii prost sa te ratacesti.)

Drumul a fost lin, fara gropi si fara cratere ca in Romania si Bulgaria… Bine, si noi ne incapatanam sa nu mergem pe langa litoral, care are drumuri un pic (foarte pic) mai bune. Si am ajuns… Si ce am gasit aici.. O doamne.. Va spun maine. Pana atunci va tin in suspans.

Va pup in turca. Maine aflu cum se spune. deocamdata va pup cu traducator autorizat.

postat de Maria @ 8:09 pm / Comentarii (3)