Trece vremea :)

A trecut o perioada buna de timp de cand nu am mai scris mai nimic.

Problema? Una bucata laptop defect.

Abia acum cateva minute am intrat pe usa, tocmai intoarsa de la mare, si m-am pus in fata calculatorului mare sa vad ce se mai intampla pe minunata lume online. Maine… rectific, azi, am sa va povestesc cum si ce s-a intamplat la mare, de ce e rau sa ai fitze si sa iti placa sa mergi la salon si am sa incerc sa fac si o mica paranteza referitor la catastrofele de pe plajele romanesti. Oricum, de mentionat ca nu m-am mai simtit de mult atat de bine, cu niste oameni pe cat de diferiti pe atat de speciali. Va multumesc ca ati facut training-ul asta sa fie mai mult decat ce era intentionat a fi.

Acum ma pun sa impachetez niste somn, pentru ca nu mai aveau la pescarie sardine :)

O seara frumoasa!!

Mare… departare

In urma cu o saptamana primesc un telefon care ma informa ca peste cateva zile aveam sa plec din Bucuresti, la mare. Cum de 5-6 ani de zile nu mai vazusem minunatul litoral romanesc, m-am pus pe impachetat si spalat haine, si spre dezamagirea mea am observat ca spiritul meu organizatoric nu este tocmai in Top 10 mondial. Soseste si ziua plecarii si tot mi se pare ca cele 2 trollere burdusite cu haine nu o sa imi fie suficiente, asa ca m-am pus serios pe treaba si in ultimele 5 minute am reusit sa mai umplu un ghiozdan de dimensiuni impresionabile.

Dupa un drum impresionant de NEaglomerat (sunt sigura ca acum cobesc si la intoarcere autostrada o sa fie blocata, imi asum riscul) am intrat in Constanta, tinand drumul spre Navodari. Singurul lucru care ma despartea de o baie in mare erau cativa km., care in urmatoarele cateva minute aveam sa aflu ca sunt cele mai proaste din Romania sau lume. Rusinica, rushinica domnu’ Mazare.

Mamaia, taram al fagaduintei pentru cei cu decapotabila si blonda incorporata, e practic o utopie: drum bun, dar toate masinile stau. Rar mi-a fost dat sa vad un loc atat de aglomerat si imi doresc din tot sufletul sa fie prima si ultima oara. As putea sa va vorbesc despre Mamaia, dar am sa rezerv aceasta placere pentru o alta zi cand o sa ma simt mai in stare.

Am ajuns, cu greu, dar sigur la Navodari si primul meu gand s-a indreptat catre mare. Nu mai inotasem in ape romanesti de o perioada lunga de timp, asa ca am luat pe mine costumul de baie si am pornit spre plaja. O, si ce plaja. Imi place plaja din Romania, nisip, nu pietre, scoici in loc de bolovani si cel mai important: e lata. Ajunsa aproape de apa am aruncat prosopul pe jos, m-am dezbracat de rochita de plaja si m-am aventurat spre apa. Aici m-am dezumflat. Apa arata ca o supa de salata, plina de alge iar culoarea… Ei bine, nici culoarea nu pot sa spun ca m-a atras la maxim. Cu toate astea m-am riscat si am intrat. Ma simteam ca o perisoara in oala de ciorba, plina de ulei si inconjurata de verdeata. Am iesit, asa cum o fac divele in reclame, numai ca eu eram varianta cu parul pleostit de un val si plina de alge care se pare ca vroiau sa scape si ele de aglomeratia din apa.

Per total, saptamana asta am sa o petrec pe plaja, citind lectura usoara de plaja sau ascultand valurile. Si ramane sa va mai contactez daca ma risc sa mai intru in apa.