Graz- Austria

Dupa o saptamana de hoinarit prin Europa, si fara sa am internet, m-am intors acasa. Nu stiu cat de mult am vrut sa revin, dar lipsa de bani m-a indreptat spre tara noastra mandra si draga, Romania.

Prima zi a fost cea mai grea, am avut de traversat Romania, pana la Arad. Drumul ingust, multe TIR-uri, si cateva semafoare razlete, puse ici colo, cat sa nu uiti ca se surpa drumurile in tara, au facut deliciul meu pentru multele ore petrecute anchilozata pe bancheta din spate (nici nu imi imaginam cum aveam sa ma intorc, cocotata pe cumparaturi si lipita de portiera).

Era prima oara cand ieseam din tara cu masina, si nu stiam la ce sa ma astept. Poate eram putin sceptica, nu imi venea sa cred ca tot ce am auzit e adevarat, poate nu am vrut sa cred. Cum intrii in primul sat din Ungaria, deja stii ca nu mai esti in Romania. Casele au fatadele renovate, oamenii isi ingrijesc curtile, si toate la doar 20 de km de noi. Se vede saracia lucie in care ne scaldam, si din care, din pacate, nu ne straduim sa iesim, pe principiul “las-o mai ca merge asa”.

Poate cel mai mare soc l-am avut in Austria, unde nu am vazut pe nimeni pe strazi. Daca viata la sat in Romania se desfasoara part-time la “Bufet” si stand pe bancuta din fata portii, austriecii isi tund iarba de pe deal, isi lucreaza terenul si nu cred ca ii intereseaza prea mult de capra vecinului sau de masinile care rar trec pe strada. As vrea sa spun ca femeile in Romania sunt mai frumoase ca ale lor, dar nu pot sa mint. Recunosc, exista sanse ca femeile din Romania sa fie mai frumoase, dar ce conteaza atat timp cat nu se ingrijesc, cat nu acorda nici un fel de importanta aspectului fizic, daca sunt cat de ct aranjate. La ei, femeia de serviciu se deosebeste cu greu de directoarea dintr-o firma, iar la noi cu greu se deosebeste directoarea de o femeie de serviciu.

Per total, Graz a fost superb, un mall mare, nu prea plin, cu oameni care iti zambeau si chiar erau dispusi sa te ajute, seara un oras pustiu si curat cu un castel care trona pe un deal in centrul sau, cu cafenele selecte unde o bere costa mai putin decat in Dorobanti (ceea ce ma pune pe ganduri) si cu o arhitectura demna de invidiat.