Life in the big… palm tree!
Ok, pentru ca am fost plecata destul de mult timp in ultima vreme, nu am mai fost la curent cu schimbarile de look ale Bucurestiului sau ale Romaniei. Cand am vazut la stiri ca in Isalnita, jud. Dolj, un primar destul de excentric din punctul meu de vedere a plantat palmieri in curtea unei scoli generale, am dat vina pe dorinta omului de a epata, de as-i face localitatea cea mai Funk. Cand am auzit ca el considera ca palmierii ne reprezinta ca natiune, am intrat la banuieli. Cand am auzit ca s-au plantat si in centrul Bucurestiului, la Piata Universitatii, in locul ceasului, am inceput sa realizez ca poate are dreptate.
Daca analizam bine situatia, ajungem la cateva concluzii simple:
- Romanul mereu s-a batut cu turcul. Ei ne furau aurul, noi le furam palmierul.
- De ceva timp palmierul troneaza in Mamaia, si ce, doar judetul Constanta sa aiba bani de ei?
- Nimeni nu mai cumpara mere de la piata, noul mar este banana. De ce sa nu le avem pe strada?
- Cu boala vacii nebune la moda, laptele de vaca nu mai e sigur. Aici apare laptele de cocos.
- Statul incearca sa faca trecerea de la concediu la serviciu mult mai usoara (cand te intorci din Turcia insorita si vezi un zarzar… parca te ia cu dor).
- La scoala, ierbarele devenisera mult prea plictisitoare pentru profesori. Mereu aceleasi frunze…
Per total, ne inselam dragi romanii, statul se gandeste la noi, nu face el gradini zen in centrul Bucurestiului pentru ca au ei niste afaceri de rezolvat cu vreun exportator de palmieri. Nu, nu si nu. Tot ce vrea e sa ne readuca aminte ca defapt si de drept noi suntem o tara cocotiera, unde absolut totul este posibil.
