Am avut aproape 2 saptamani de vacanta care m-au facut sa imi regandesc planurile si in care planurile mi-au fost schimbate radical. Nu va plictisesc cu polemicii fara rost si nici cu intamplari hazardate… Ce e clar si evident e ca am realizat ca fiecare schimbare, fie buna, fie rea are si efectele ei pozitive. Ce am facut in timpul scurtei vacante?
Am redescoperit cateva parti ale Romaniei. Parti in care regret ca nu traiesc… Tg. Mures, Cluj, Sighisoara…
Am cunoscut o veverita poznasa care a reusit sa scoata vata de sticla din acoperis ca sa isi faca un apartament rezidential…
Am realizat ca vara asta o sa am ultima vacanta de vara lunga cat o zi de post si ca trebuie sa ma bucur de ea orice s-ar intampla!
Am realizat ca iubesc prea mult Handmade-ul incat sa renunt la proiectele mele! Si imi deschid un magazin online!YAY!!!
Si am realizat ca viata e plina de culoare, arome si forme negandite incat sa ma dezamageasca vreodata!
Plus… Iubesc si sunt iubita. Ce e mai frumos de-atat?
Weekend-ul 16-17 Mai a fost cel mai surprinzator weekend de pana acum, cu intorsaturi de situatie si evenimente nereusite pe toata linia. Inainte de a incepe sa seman cu un astrolog trasnit sau o ghicitoare in tarot, am sa trec in lista cateva evenimente care m-au luat prin surprindere:
Concert Depeche Mode- anulat!
Noaptea Muzeelor- aglomerat!
Eurovision- picat!
Mihaela Radulescu- Monte Carlo-tizat!
Le iau pe rand…
Depeche Mode… Nici nu pot sa insumez in cuvinte dezamagirea pe care am simtit-o cand am aflat ca DM nu mai canta la Bucuresti(avand in vedere ca aveam biletul cumparat de la inceputul lui septembrie). Din cate am inteles din sursele mele care sunt cat se poate de oficiale, concertul o sa se reprogrameze cat de curand posibil, asa ca prin decembrie s-ar putea sa tremuram in parcul Izvor ascultand “Wrong”, dar macar o sa avem satisfactia sa ii vedem pe britanici in forma, cu reviziile de 60.000km facute la timp. Imi pare rau pentru fanii DM care au ajuns pana la Atena, dar macar se pot bucura de un banc facut fix pe seama lor:
” Ce melodie au ascultat fanii Depeche Mode la Atena? …-Enjoy the silence.”
Am spus si un banc, si acum hai sa trecem la bancul intitulat Noaptea Muzeelor!
Aglomeratia a fost la ordine pentru noaptea 16 spre 17 mai, imbulzeala peste tot, am ramas cu un singur muzeu vizitat, si cu aspiratia ca data viitoare am sa o fac lata. Purtata de o prietena draga am ajuns sa vizitez la primele ore ale noptii MNAC-ul, unde am realizat ca oricine cu o camera foto poate sa faca arta contemporana si inca in mare fel, termenii la ordinea zilei fiind libertinism si o idee funky. De la poze cu bunicute in chiloti, la celebre protagoniste din picturi transformate in foromodele de catwalk si proiectii cu femei dezbracate legate la baterii de masini, MNAC le are pe toate. Si apropo de femeia legata la bateria de masina, o sa am intiparita ceva timp in memorie fetita de 5-6 ani care isi intreba mama ce face tanti aia in film…Muzeul de arta contemporana, uneori cam prea contemporan pentru copilasi de 6 ani…
Who the hell designed the outfits? Si cine naiba a pus scunul ala grotesc acolo? Si de ce? Nu am ce critica la Elena, la cum a cantat sau la prestatia ei, ce m-a deranjat pe mine si m-a dezamagit a fost echipa din spatele Elenei, oamenii care ar fi trebuita sa transforme melodia intr-un show, nu intr-o simpla piesa estivala… Pacat…Ar trebui sa ne uitam in urma si sa studiem ce mai au melodiile care castiga in plus fata de noi… Si anul asta inclusiv, sa vedem cam cat se implica unele tari si sa vedem cam cat ne implicam noi.. Daca o facem.
O alta nebunie s-a petrecut in cadrul emisiunii Mihaelei Radulescu, cand a anuntat in direct, (SHOCK!) ca se lasa de televiziune. Sincer, influentata de milioanele sotului, din dorinta de a-si creste copilul departe de ochii presei sau pur si simplu din dorinta de a avea o viata mai linistita (vai cat de plauzibila pare prima, atat de plauzibila ca am sa o si cred!), consider ca Mihaela a facut cea mai buna alegere pentru imaginea ei care devenise destul de sifonata pentru o tara atat de mioritica precum Romania. Discordia dintre ea si Andreea Marin, in care MR a dat in penibil, divortul mult prea tumultos cu Elan, relatia cu Otil si certurile cu presa au transformat-o pe MR din diva de televiziune intr-un fel de gaura neagra in care se reunesc faptele caritabile si certurile ca la gura cortului… Dar cine sunt eu sa comentez si ce stiu eu despre viata de vedete? Doar orice stire, buna sau rea, e tot reclama…
Pana data viitoare, daca aveti ceva de comentat, scrie-ti o scrisoare, trimiteti un porumbel calator sau pur si simplu leave a comment!
Weekend-ul asta, mai precis sambata de dimineata, am iesit la o mica plimbare pe strazile din centrul vechi, in cautarea unei mercerii pline cu nasturi colorati, crosete si tot felul de ate. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut in ce hal arata centrul istoric.. Si inca de ceva vreme. Strazile sunt sapate, acoperite cu pasarele de lemn care tremura si se zgaltaie sub tine la fel cum merge persoana cu cea mai mare greutate de pe ea. TRIST!
Mai trist e si faptul ca, prin multimea de fete suparate si grabite care vor sa scape de centrul istoric, printre chipurile ciocolatii care sunt indigene locului si copilasii care zburdau de mama focului in cuculete, pasarici si alte specii din clasa Aves goale, mai erau si cativa straini, francezi, olandezi, diverse natii care mai isi faceau cate o fotografie instant cu aborigenii de Lipscani. Oamenii susoteau discret, se mai uitau la o cladire, mai faceau o poza la caldaram… si pac… Apare cate un puradel de 6-7 ani, ii trage de geaca, le cere un ban, il primeste (la unii occidentalii nu a ajuns sindromul ” nu te bag in seama!”) si fuge fericit la maica-sa si ii arata triumfator prada. Strainii, inca socati de saracie il compatimesc si unii se uita pana si la tine, simplul trecator cu o mila in ochii… Si ce pas mic e de la mila asta pasagera la un dispret nemarginit. Tu, le zambesti, lasi capul in jos si simti ca se rupe ceva in tine, esti redus si tu la mila… Si din pacate te compatimesti pe tine…
Oricum, gata cu polologhia, a fost un targ foarte foarte shmeker in centrul vechi, am vrut sa imi iau si eu un pin (nu sa il plantez, ci sa il pun in piept), dar m-a dezarmat pretul total… De cand cu criza asta cred ca o sa se tot inmulteasca targurile de vechituri din Bucuresti si sunt sigura ca incet, incet o sa iasa la iveala tot felul de “bunatati” vechi si mega cool la iveala.
Saptamana trecuta m-am reapucat de DIY, asa ca ura, de saptamana asta am sa incep sa postez tot felul de chestii funky-dorris si colorate, si cel mai important o sa va arat cum se fac :). Asa ca, pe un ton vesel si plin de viata inchid editia de azi, si ne vedem maine cu forte noi si proaspete.
P.S.
Vreau un aparat mic si colorat de foto, daca aveti idei, va rog lasati un comment:).. Aaaaa, si ieftinake!!!
Se pare ca ultima perioada de timp a fost guvernata de cuvantul “criza”. De ceva vreme, media a inceput sa bombardeze micul cititor, ascultator sau telespectator cu stiri despre lipsurile pe care le resimt acum europenii, despre saracie si despre ceea ce vinde cel mai mult: tristetea. Toate, cumulate, au dus la o criza de timp, la oameni mai grabiti, la un haos general, la un sistem din care incep sa iasa rotite si fum.
Bucurestiul, desi era gri, a luat acum o nuanta mai adanca, intiparita pe chipurile oamenilor pe care ii vezi pe strada. Nimeni nu mai zambeste, toata lumea se grabeste. Te grabesti la serviciu ca sa nu te dea seful afara, te grabesti la magazin ca poate nu mai gasesti lapte, te grabesti sa te urci in masina ca sa vezi beculetele din centru, te grabesti sa ajungi mai repede, sa ai mai repede si sa devii mai repede… Nimeni nu se mai grabeste sa se relaxeze, nimeni nu mai vrea sa respire si sa spuna: “O sa fie bine!”.
Ne punem telurile in frunte, militam pentru ele si in acelasi timp nu stim cati oameni ranim in consecinta. Nu ne mai intereseaza, se instaleaza dictonul junglei :” The fittest will win”, si continuam ziua cu capul sus, cu un tonus nemaipomenit si nu ezitam sa ne spunem din 5 in 5 minute ca suntem cei mai buni si de-aia am ajuns aici. Pacat. Si stau si ma gandesc: ” La voi a venit Mos Nicolae, sau se grabea?”.
Nu mai e mult… cateva ore si vacanta de 3 saptamani in Turcia se termina. Sincer, sunt destul de suparata. As mai fi stat cateva saptamani bune si tot nu cred ca ma plictiseam. E o diferenta foarte mare intre litoralul nostru si cel turcesc. In prima ordine de idei, in Turcia, chelnerii sunt chiar de treaba. Nu, nu exista chelnerul tipic care sa se uite stramb la tine. Recunosc, exista sansa ca si ei sa scuipe in mancare daca o refuzi de mai multe ori, dar sincer, macar o fac cu zambetul pe buze.
Doi la mana, fie ca e zona turistica, fie ca nu (am venit cu masina… oh joy!), vanzatorii din magazine… Pregatiti-va… Zambesc. Nu conteaza ce cumperi, cat cumperi, de ce si cat costa, daca sunt intr-o conversatie chiar renunta si te servesc.
Trei: M-am indragostit de Turcia, de oameni, de mancare si nu in ultimul rand de peisaj. Nu stiu de ce, chiar daca nu au nisip pe plaja, ci bolovani, parca tot mai atragatoare mi se pare plaja lor.
Nu mai am asa de mult timp, asa ca am sa va las. Imi e dor de Romania, dar nu asa de mult cat o sa imi fie de Turcia peste cateva saptamani.
Inainte sa incep post-ul, vreau sa va spun ca imi pare sincer rau pentru cei ce nu au avut unde evada in weekend, pentru ca sunt sigura ca daca la munte a fost cald, in oras a fost si mai cald. Oricum, si la munte m-am simtit ca un ardei pus la murat in borcan si dat in clocot. Totusi, a fost un weekend notabil, pe cat de calduros pe atat de… hai sa spunem relaxant.
Daca anul trecut pe vremea asta eram maestra la Pilates si ma jucam putin pe degete cu Yoga in comfortul camerei mele, dupa 2-3 luni a intervenit starea mea de lene si incet, incet am renuntat la abdomenul perfect sculptat care avea sa apara in favoarea inghetatei de ciocolata si a cartofilor prajiti. 2008, intoarsa de la mare si prfund dezamagita de conditia mea fizica pe care se citeste Ciocolata, am decis sa ma apuc iar de sporturi periculoase, de care daca te tii e posibil sa pierzi bucatele importante din tine, cum ar fi: burta, fund, coapse proeminente. Zis si facut. M-am instalat pe podea, in trening (da, afara erau 40 de grade si transpiram ca un porc, dar eram chitita sa urmez fiecare detaliu in parte), si m-am apucat de treaba. Dupa 20 de minute nu mai puteam, nu mai vroiam si sincer, nu cred ca as mai fi avut rabdare. M-am simtit chiar bine dupa toata tevatura, am facut un dush lung, eram mandra de mine, ma vedeam mai slaba, nebunii de genul asta… Problema? Mereu e o problema dragilor. Problema a aparut dupa cateva ore. Eram ajunsa la munte, stateam la masa, si dau sa ma duc sa iau sarea si tananam… Nici un raspuns. Creierul comanda picioarelor sa se ridice, sa mearga, si picioarele ioc. Doar durere. Ma simteam ca o manea proasta, plina de dorinta si durere. Fara numar!!
Sambata a fost o zi minunata. Pentru prima oara in viata mea m-am simtit ca o leguma congelata, un buchetel de brocolli care trebuie ajutat sa faca diverse lucruri. Minunat. Oricum, legumismul meu a triumfat sambata seara, in fata televizorului care prinde doar 2 programe de televiziune, pe la ora 1 noaptea cand am vazut cel mai penibil film porno cu prietena mea. Cat de dubios suna acum cand recitesc… Watchin’ porn with my best friend. Macar asa am reusit sa o bat la table.
Cred ca astea au fost highlight-urile weekend-ului meu. La voi? Cum a fost? Sa fiu naiva si sa presupun ca o sa imi lasati un comment?
Se apropie weekend-ul si am scos la iveala agenda de locuri care nu trebuiesc ratate.
La 10 ani dupa primul festival Creamfields, Romania o sa gazduiasca sambata, pe plaja Adras din Saturn prima editie mioritica a deja cunoscutului festival de muzica electronica. Alaturi de nume mari din industrie, precum David Guetta, David Morales si Danny Howellsapar si DJ deja consacrati la noi, garantand un show incendiar care o sa tina publicul in priza. Printre miile de oameni care sunt asteptati la festival, am sa ma strecor si eu pentru a sustine un tanar Dj promitator de la noi, DORROO (bafta pustiu, knock ‘em dead!). Show-ul incepe la 15.00 si este preconizat sa tina pana dimineata devreme, la 6.00.
Tot sambata, de data asta in Bucuresti, apar si britanicii de la Massive Attack cu muzica lor inconfundabila si vizualuri oferite de United Visual Artists. E garantata o experienta de prima clasa, asemenea tuturor show-urilor lor. Daca nu v-ati luat pana acum bilete si ati vazut ca show-ul este sold out, sigur o sa gasiti niste baieti simpatici la intrare care o sa va ceara de 3-4 ori mai mult pe un bilet, dar zic eu, merita tot efortul.
As putea sa va recomand si spectacolele de la “La Scena”, dar caldura de afara parca ma impinge mai mult catre un concert decat spre o piesa de teatru. Pana luni… Party ’till u drop!
In fiecare an se pare ca organizatorii de concerte incearca sa aduca pe scenele romanesti nume din ce in ce mai importante din industria muzicala internationala. Concertele au inceput sa se inmulteasca cu fiecare an care trece, mai punem si noi de un festival, ceva si se pare ca toti au ce castiga. Asa mai pune statul roman si el de un turist, ca daca PR-ul Romaniei nu stie sa vanda, sigur armata de specialisti din spatele artistului care tine capul de afis o sa poata (si nici macar nu sunt 15.000).
Dupa Metallica, un alt nume important s-a trezit cu un bilet de avion spre Bucuresti, Romania. Nici nu ne spalam bine pe ochi dupa concertul anului, ca sambata o luam de la capat cu Lenny Kravitz care ne-a trecut si pe noi pe lista tarilor pentru turneul Love Revolution. Mi se pare mie, sau anul asta e anul Rock? Si daca e, nu pot decat sa le spun organizatorilor: MAI VREM!!!!!
Cred ca week-end-ul asta o sa fie unul destul de plin pentru toti. Voi sambata poate mergeti la Lenny Kravitz (vreau detalii!), iesiti in club sau plecati din Bucuresti… Clar e ca duminica asta o sa fie alocata odihnei dupa o saptamana plina. Eu plec din Bucuresti, ma duc in varf de munte – nicio exagerare – dar ma intorc cu forte proaspete.
Va urez tuturor un week-end cat mai minunat si ne auzim luni. Pana atunci, distractie placuta orice alegeti sa faceti!
Watchin’ porn with my best friend. Macar asa am reusit sa o bat la table.
