Momiji Madness

Am primit cel mai genial cadou. O papusa Momiji… Cea de mai jos…

Din punctul meu de vedere sunt cadouri ideale, mai ales ca in partea de jos au o mica fanta (imi aduc aminte de bancul cu Fanta roz..) in care poti sa pui un biletel cu un mesaj secret pentru cel ce o primeste. Papusile se gasesc la magazinul Colour de pe Calea Victoriei 83-85 sau pe lovemomiji.com (e si in blogroll) si chiar daca nu primesti una, merita sa-ti cumperi papusa preferata.

Garsoniera…

Prices in Romania sky rocketed. Pe bune, chiar zilele trecute am fost la o prietena care jubila de bucurie ca a reusit sa inchirieze o garsoniera, spatioasa, de ce sa nu dam cezarului ce e al cezarului, cu suma de 350euro. Intradevar, in zona respectiva, langa metrou, renovata, mobilata, hol mare, baie mare, camera foarte mare comparativ cu multe garsoniere, 350 de euro pare un chilipir. Dar totusi, daca stam sa ne gandim, cum de s-a ajuns la preturile astea?

Fiecare cartier din Bucuresti are garsonierele ei bune si cele rele. Cele rele sunt mereu mai mici, mai murdare si mult mai urate, sunt departe de metrou si sansele ca cineva sa iti sparga casa in urmatoarele 24 de ore de la mutare cresc cu fiecare minut care trece. Garsonierele considerate “bune” sunt un pic mai luminoase, in scara blocului nu stau adunati toti drogatii din cartier, si exista sansa ca pe hol sa ai o batranica haioasa, care te pune la curent cu tot ce se intampla cu vecinul X si vecina Y. Uimitor, ambele au acelasi pret, dar sansele sunt destul de mari sa nu gasesti niciodata o garsoniera “buna” goala, in care sa nu fie probleme cu vechii chiriasi si sa te placa si proprietarul. Majoriatatea locuintelor ingrijite si mai de doamne ajuta, sunt inchiriate prietenilor de familie, rudelor indepartate si mai niciodata nu ajung la mica publicitate.

Si totusi, de ce ne bucuram ca dam 2 salarii medii pe economie pentru o camera intr-un cartier din Bucuresti? Poate pentru ca a inchiria un imobil de 42 de m2 in Dorobanti costa 1200 de euro, la Piata Amzei 1000 de euro, si totusi asta nu e un motiv. Cam aceleasi preturi ca la Paris, numai ca in loc de Turnul Eiffel poti sa-l vezi pe vecinul din blocul de vis-a-vis care se scarpina la subrat dis de dimineata sau chiar pe sotia lui care arunca cu nonsalanta cojile de la cartofii curatati pe geam.

Bucurestiul nu are ce oferi pentru 350 de euro pe luna in cartiere marginase, si totusi cererea de garsoniere creste, toti mai multi vor sa se mute aici, in poluare, cu soferi nedisciplinati in trafic, cu fete care zambesc prea larg de la prima intalnire si cu haosul de peste tot. Ciudat, si totusi se intampla.

Atat am vrut sa zic.

MNAC

Azi am fost iar la MNAC… Daca vreti sa va plictisiti undeva va recomand din toata inima. Sunt doar 2 etaje deschise, nu e nimic fascinant (daca va plac betele lungi de lemn colorate in functie de permutari de mutari atunci that’s the place to be). Per total o zi plina de mers pe jos, basici in talpa si un Bucuresti sufocant de aglomerat.

Shabby Chic

Zilele trecute vorbeam cu prietena mea cea mai buna despre decoratiuni interioare. Desi nu avem acelasi stil, m-am aventurat in a-i propune cateva variante de amenajare (faptul ca sunt la constructii nu ma ajuta cu mare branza, decat sa imi dau seama pe un plan daca e un zid de rezistenta si unde e usa) si am ramas uimita cand i-am nimerit gusturile (nu, nu se mai ivise in discutie). Am realizat ca stilul fiecaruia poate fi dedus din simple gesturi si comportament.

Ok, am stabilit ca va fi Shabby Chic (thank you, Rachel Ashwell) decorata garsoniera. Practic, Shabby Chic e un stil casual, definit in mare parte de obiectele vintage reconditionate si de folosirea cu predilectie a dantelei. Hurrah pentru dantelarie, anul asta e la mare cautare, mai toti designerii redescoperind acest material si au reusit sa ii dea un aer actual. Pentru Shabby Chic culoarea care predomina este albul caruia i se alatura o larga paleta de pasteluri. Din punctul meu de vedere, este genul de Home Deco foarte incarcat care reuseste totusi sa linisteasca, si aici ma gandesc in special la gama cromatica.

Pentru mai mult detalii asupra acestui gen de Home Deco, va las pe mana unei experte, Rachel Ashwell , cea care in 1989 a inventat acest curent in plina ascensiune.

MNAC

Acum cateva zile am dat o tura pe la MNAC (pentru necunoscatori: Muzeul National de Arta Contemporana), si am ramas surprinsa…Bine, mult mai surprinsi au fost custozii muzeului care nu cred ca mai vazusera de mult oameni dornici de cunoastere. Afara, pe strada, era caldura, multa lume agitata, claxoane si o galagie infernala, dar cum intrai pe usa mare principala, liniste, cunoastere si mult ravnita racoare. Am regretat ca nu mi-am adus din masina hanoracul.

La parter era expozitia de animatie, care se afla acolo de cateva luni bune, iar sus la etajele 2,3- Alvaro Siza. Un geniu. Un arhitect remarcabil. Siza a reusit sa transforme Portugalia prin design-ul lui indraznet, reusind cu toate astea sa nu cada in penibil, in ostentativ. Liniile sunt sigure, formele pline iar lumina cade asa cum trebuie in toate creatiile lui. Si asa am inteles de ce Bucurestiul arata ca un amalgam de culturi si stiluri si vestul e rupt parca din alta poveste. E nevoie de o sincronizare a arhitectilor, de planuri urbanistice mai elaborate si in acelasi timp, de oameni care sa poata spune nu (chiar daca la multi dintre ei se vine cu sacosica de cadou) proiectelor care nu se incadreaza in peisagistica.

Va recomand expozitia lui Alvaro Siza, un arhitect care in 54 de ani de profesie a reusit sa redefineasca arhitectura.