Absolut toata media, tot ce e la vedere pentru publicul larg ne instiga la o fuga absurda pentru perfectiune. Aspiram la o viata familiala de plastic, la un Fat Frumos ancorat intr-o relatie cu tot cu loft-ul lui si masina de fitze. “Uitam sa apreciem ce avem pentru ca ne dorim prea mult ce nu putem avea.”, si nu, nu e definitia progresului. E definitia regresului sentimental, definitia unei vieti in care orice poate avea o aroma mai puternica, pentru ca sigur exista ceva si mai si decat ce avem.
Am inceput discutia dupa fuga pentru absolut, pentru perfectiune din cauza unei oje. Cum am ajuns sa obsedez asupra ei? Acum aproximativ un an citeam un articol in ELLE despre Le Vernis de la Chanel, si cum a redefinit ideea de negru in conceptul de “negru Chanel”. Nu mai tarziu de o saptamana, am vazut la AAGM (Ask A Gay Man- cautati pe youtube, e foarte foarte tare) un entry despre Chanel Black si mai ales despre faptul ca nu se gaseste in niciun magazin. Setata pe ideea ca eu am sa gasesc, am plecat la cumparaturi pentru o oja exagerat de scumpa, dar care avea sa imi faca ziua mai insorita, si puteam sa ma laud ca uite, in Romania se gaseste ceva ce in State nu.
Am cutreierat toate parfumeriile, toate magazinele in care se gasesc produse cosmetice, toate magazinele de lux, toate drogheriile… Degeaba. Intradevar nu se gaseste. Am gasit testere, dar produsul, si aici citez: “nu mai este pe stoc”. O zi intreaga de cutreierat, un simt olfactiv lezat, si retina zgariata de produse care iti fac pielea sa nu mai arate ca a ta nu s-a finalizat cu nici o oja, cu nici un pic de perfectiune, doar cu niste picioare incredibil de umflate de la atata mers pe jos.
A trecut un an si de fiecare data cand ma duc sa imi cumpar un “beauty product” mereu pun intrebarea: “O oja neagra, de la Chanel?” pentru acelasi raspuns plictisit: “Reveniti peste o saptamana, doua cand vine marfa…”.
Per total, daca gaseste cineva Negru Chanel, sa ma anunte si pe mine. Va pup.
