Actually, months…
Nu am mai scris de o gramada de timp, si imi pare rau… S-au intamplat multe… Am avut vacanta, dar am avut si licenta. Mi-am luat licenta, dar m-am apucat de masterat. M-am apucat de mai multe lucruri hand made, dar m-am angajat. SI NU AM NET!!!!
Off, ce dor mi-a fost sa scriu.. Fac in weekend un super tutorial si abia astept sa il pun pe net!
Va pup!
Dupa luni de munca si pregatirii asidue, rusii au reusit sa ofere in aceasta seara un show exceptional, care sa compenseze cat de cat melodiile cantate pe scena. Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar melodia Bulgariei, a fost pe departe cea mai proasta melodie pe care am auzit-o pana acum, si nu imi explic cum au putut sa lase asa o melodie sa concureze. Nici Elena nu a dat cea mai buna reprezentatie de pana acum, dar fetele au fost imbracate destul de dragut si mi-a placut foarte mult ca s-au regasit culorile rochiilor lor pe monitoare.
Primele 10 finaliste (fara sa socotim cele 5 tari admise deja in finala) sunt:
Urmatoarea semi-finala e pe 14 mai, si marea finala sambata, pe 16, cand eu am sa fiu ratacita printre depecheari la concert. 
Pe 20 Martie la ora 11.47 PM.
In alta ordine de idei, la Hollywood a venit deja primavara pentru actorii si actritele nominalizate la Oscaruri. Desi nu s-au putut lauda cu cele mai ridicate temperaturi in L.A. actritele au imbracat rochii provocatoare cu decolteuri generoase, fara maneci si cu lungimi impresionante. In ciuda crizei economice, nu s-a facut rabat de la calitate nici in privinta accesoriilor. De la clutch-uri Swarovski pana la bijuterii Cartier sau ceasuri vintage Rolex, fiecare actor si actrita a etalat cele mai frumoase bijuterii.
Cel mai mult mi-a placut rochia Marisei Tomei-alba, cu o trena ampla plisata. Pe departe cea mai urata a fost rochia lui Beyonce Knowles, o rochie prea complicata cu flori auri care era in totala discordanta cu evenimentul.
Ok, in weekend, mai exact sambata, a fost Valentine’s Day. Daca nu faci parte dintr-un cuplu, e posibil ca pentru tine sa fi fost Ballentine’s Day. Daca esti baiat si iti plac tot baietii, e posibil sa fi fost Valentine’s Gay…
Nu sunt o mare fana a sarbatorilor imprumutate, cum e Valentine’s sau Halloween din simplu motiv ca nu inteleg de ce ne renegam traditiile si trebuie sa le furam din alte culturi, sa facem mare balci din ele, cand pentru noi nu inseamna nimic. Cine mai sarbatoreste Dragobetele si Noaptea Sanzienelor daca noi suntem prea preocupati cu sarbatorile americanilor? Sau noi le imprumutam unei tari africane, care mai departe isi dau sarbatorile asiaticilor, si asa mai departe? Cand o sa ne apucam sa sarbatorim 4 iulie si sa uitam de 1 decembrie?
Per total, in timpul crizei asteia financiare in care ni se spune sa sustinem industria interna cumparand doar produse “Made in Romania”, eu sustin Romania cumparand doar de sarbatorile noastre, traditionale, unele mai crestine, altele mai pagane…
Dupa o perioada destul de lunga de timp, am revenit in fata calculatorului cu lucruri noi si vechi, toate in acelasi format ca pana acum. Nu am mai scris de foarte mult timp, si imi cer iertare fata de cei care ma citeau intr-un mod constant, dar viata de student, noul job si diferitele activitati de zi cu zi si-au spus cuvantul in cele din urma si m-au lasat intr-o criza de timp fantastica.
Sa incepem cu inceputul: Sesiunea
Sau mai bine spus, presesiunea… Perioada mirifica a oricarui semestru de facultate incarcata cu predari de proiecte, cu colocvii si profesori suparati. Au fost 2 saptamani in care nu am reusit sa pun geana pe geana, in care diferite programe de calcul au devenit prietenele mele cele mai bune si in care am inteles ca studentul in sinea lui este in primul rand un cersetor.
Noul job:
De fiecare data cand imi auzeam prietenele care lucrau de o perioada buna de timp ca le plac colegii lor, sau chiar ca le face placere sa mearga la serviciu, creierul meu scurtcircuita. Nu intelegeam cum poate sa ti se para fun sa mergi la birou, sa fii obligat sa stai in acelasi open-space cu o gramada de oameni pe care la inceput nu ii cunosti, dupa care trebuie sa te fortezi sa ii accepti, pentru ca intr-un final, din cauza orelor de serviciu (vezi orarul 9-18 al oricarei corporatii), sa iti devina cei mai buni prieteni.
M-am angajat. Din fericire, lucrez intr-o agentie de publicitate unde nu trebuie sa ma imbrac office ca sa ma primeasca inauntru, alaturi de oameni open minded, care au puterea sa fie ei in orice moment si nu le este frica sa isi exprime propriile pareri. Per total, sunt una din putinele fericite care nu trebuie sa se acomodeze cu serviciul, care nu este silita sa puna zambetul masca pe fata in fiecare zi.
In incheiere, ma bucur ca am revenit si de data asta: I’m here to stay.
Pana maine, va pup si un inceput de saptamana cat mai fericit si plin de soare.
Dupa o saptamana de hoinarit prin Europa, si fara sa am internet, m-am intors acasa. Nu stiu cat de mult am vrut sa revin, dar lipsa de bani m-a indreptat spre tara noastra mandra si draga, Romania.
Prima zi a fost cea mai grea, am avut de traversat Romania, pana la Arad. Drumul ingust, multe TIR-uri, si cateva semafoare razlete, puse ici colo, cat sa nu uiti ca se surpa drumurile in tara, au facut deliciul meu pentru multele ore petrecute anchilozata pe bancheta din spate (nici nu imi imaginam cum aveam sa ma intorc, cocotata pe cumparaturi si lipita de portiera).
Era prima oara cand ieseam din tara cu masina, si nu stiam la ce sa ma astept. Poate eram putin sceptica, nu imi venea sa cred ca tot ce am auzit e adevarat, poate nu am vrut sa cred. Cum intrii in primul sat din Ungaria, deja stii ca nu mai esti in Romania. Casele au fatadele renovate, oamenii isi ingrijesc curtile, si toate la doar 20 de km de noi. Se vede saracia lucie in care ne scaldam, si din care, din pacate, nu ne straduim sa iesim, pe principiul “las-o mai ca merge asa”.
Poate cel mai mare soc l-am avut in Austria, unde nu am vazut pe nimeni pe strazi. Daca viata la sat in Romania se desfasoara part-time la “Bufet” si stand pe bancuta din fata portii, austriecii isi tund iarba de pe deal, isi lucreaza terenul si nu cred ca ii intereseaza prea mult de capra vecinului sau de masinile care rar trec pe strada. As vrea sa spun ca femeile in Romania sunt mai frumoase ca ale lor, dar nu pot sa mint. Recunosc, exista sanse ca femeile din Romania sa fie mai frumoase, dar ce conteaza atat timp cat nu se ingrijesc, cat nu acorda nici un fel de importanta aspectului fizic, daca sunt cat de ct aranjate. La ei, femeia de serviciu se deosebeste cu greu de directoarea dintr-o firma, iar la noi cu greu se deosebeste directoarea de o femeie de serviciu.
Per total, Graz a fost superb, un mall mare, nu prea plin, cu oameni care iti zambeau si chiar erau dispusi sa te ajute, seara un oras pustiu si curat cu un castel care trona pe un deal in centrul sau, cu cafenele selecte unde o bere costa mai putin decat in Dorobanti (ceea ce ma pune pe ganduri) si cu o arhitectura demna de invidiat.
Ok e Luni, 13… Personal superstitiile mi se par irelevante. Mai jos am sa enumar cateva lucruri care ma fac sa nu cred in superstitii:
Am Incercat sa scot 13 superstitii din mine, dar pur si simplu ma depasesc, asa ca am gasit un site plin de ele, se numeste generic www.superstitii.ro , si gasiti ce vreti si ce nu vreti pe el.
Dupa o dimineata in care cu greu m-am ridicat din pat, dupa o zi atat de grea incat nu o doresc nimanui, am primit vesti importante de la un bun prieten. Depeche Mode se reintoarce in Romania cu ocazia noului turneu “Tour of the Universe”. Concertul din Bucuresti o sa se tina in Parcul Izvor, pe data de 16 Mai 2009 si biletele se vor gasi pe myticket.ro incepand cu data de 27 Oct. 2008. Avand in vedere cat de repede s-au vandut biletele la concertul de anul trecut, recomand sa “get ‘em while they’re hot” si in special, cat mai exista. Pana pe 27… o sa imi rod unghiile…
Pentru mai multe informatii referitoare la turneu si la datele concertelor click aici!
Dupa o calatorie lunga… lunga…. lunga, prin Bulgaria (tara unde nici un GPS nu stie pe unde sa o ia) pe o vreme oarecum inspaimantatoare, am ajuns in minunatul Bucuresti. Ce am gasit? Pentru inceput am ramas socata. Am plecat pe temperaturi de 32-33 de grade Celsius, si am ajuns, in doar 48 de ore la 13-15 grade. Nu pot sa spun ca nu eram obisnuita (in primul an am intrat in tara cu pungi de plastic in picioare pe post de sosete, doar, doar sa imi tina de cald) si chiar daca aveam in bagaje un fular, sosete si haine groase tot nu mi-a venit sa cred.
Poate ce m-a surprins in Romania a fost numarul mare de masini cu numere de inmatriculare romanesti (da, eram foarte obosita) si lipsa loviturilor cu capul de geamul masinii din cauza gropilor din carosabil (ca sa fim drepti nu a durat mult mirajul unei frunti fara contuzii). Prima oprire in Mother Romania (daca rusii o iubesc, noi de ce nu? garantez ca o ducem mai bine) a fost la un Peco de langa vama unde m-am prezentat in fata ghiseului cu o sticla de 2L de apa plata, iar vanzatoarea mi-a spus cu nonsalanta: “Trei lei…”.
Debusolata, m-am apucat sa imi reamintesc cum se pronunta cifrele in turca, cat sa nu ii tin prea mult pe cei din spate. Candoarea cu care vanzatoarea mi-a spus: “Hai fa fetito, imi dai 3 lei sau ce dracu faci?!?!” m-a trezit din reverie si mi-am dat seama ca am ajuns acasa si ca niciodata nu voi gasi un loc mai special ca acesta.
Avem o tara frumoasa, nu minunata… Avem oameni simpatici, nu primitori… Avem femei interesante, nu frumoase… Si mai ales avem o lene demna de invidiat.
Dupa incercari zadarnice de a ma log-a de pe calculatorul meu (kg-ul si jumatate de tehnica mentionat mai jos) pe net-ul wireless de la un bar destul de pricajit, dar care se lauda mare si tare ca are wireless (chiar daca nu e singurul, dar stie sa isi faca vanzare), am decis sa apelez la bunavointa unuia dinte chelneri, care, mai de drag, mai de sictir (daca vreodata va aflati in Turcia, nu va sfatuiesc sa il folositi in limbajul doct…) mi-a dat laptop-ul lui sa imi rezolv treburile urgente.
Ce vroiam sa va spun? Ei bine, sunt in alta locatie… Turunc (a se citi Turunci), unde toti oamenii despre care va povesteam (in speta englezii), Nu Exista! Aici parca am ajuns in tara promisa.. Cu t si p mari? Pe toate drumurile numai danezi… Si ce danezi… Si danezii ca danezii, dar danezele… wow…WOW! Frumoasa natie, frumoasa tara (nota: viziteaza Copenhaga!), frumosi locuitori, frumoa (m-am oprit in plin cuvant, pentru ca tocmai am vazut un vecin, poate cel mai frumos englez pe care l-am vazut vreodata… Si nu, nu genul D. Beckham, poate ii fac o poza pe NV)… Oricum… Imi plac danezii, cam reci, dar pe caldura asta parca danish suna mai bine decat ice cream.
Apropos, inainte sa sar sa dansez pe Elvis (si sa i se termine bateria chelnerului… tot apar semne) vreau sa spun: La Multi Ani, tuturor care se numesc Maria, sau derivate, si sa va rog sa mai lasati si voi cate un comment din cand in cand, pentru ca … nu prea merge yahoo-ul aici.
Multumesc Tatiana. Wub u! Pana la urmatoare baterie plina, va pup tare, si, nu, nu imi e dor de Romania… Saccccc…..
| Andreea Raluca | |
|---|---|
| «...Poate ca Maria nu se potriveste mereu cu peisajul. Poate ca felul in care se imbraca nu se potriveste cu ceea ce ar...» |  |
| citeşte tot aici | |
 | |