In timp ce “surfam” pe internet, am descoperit cel mai eco brad pe care l-am vazut pana acum. Curiosi? In afara de asta e super simplu de facut si tot ce necesita e o revista veche, citita si recitita. Spor la treaba!
Instructiunile sunt AICI!
Home este un film de Yann-Arthus Bertrand care s-a lansat pe data de 5 iunie in 50 de tari, in toate formatele existente: cinema, teatru, DVD, TV si Internet, toate gratuite sau contra unor sume modice. Scopul filmului este de a capta atentia cat mai multor oameni si a directiona-o spre responsabilitatea colectiva, dar si individuala pe care o avem cand vine vorba de Pamant.
Un film emotionant, filmat din cer din mai mult de 50 de tari, care pune in prim plan efectul pe care omul l-a avut asupra Pamantului si starea curenta a acestuia, dar care ne lasa credinta ca exista o salvare pentru tot ce am facut pana acum.
De pe site-ul lor AICI puteti neviga spre varianta filmului de pe Youtube, sau puteti sa depuneti un juramant pe Google maps, si nu va suparati daca nu prea gaseste adrese Google-ul dupa codul postal, intentia conteaza!
Vreau nu vreau, in ultima vreme aud in stanga si in dreapta despre o problema tot mai des intalnita. Caderea parului… M-am documentat asupra fenomenului si am concluzionat urmatoarele (nu de nebuna si nici ca asa zice internetul):
Si cea mai buna explicatie pentru chelire, si care imi place cel mai mult:
Astea fiind spuse, va las cu pozele de mai sus, si cel mai bun remediu: o peruca!
Mai e putin si se termina facultatea… Pentru unii scoala ia o pauza bine venita de vara, iar pentru altii, printre care ma aflu si eu, se termina de tot. Peste cateva luni am sa pot sa merg cu capul sus, ca dupa 4 ani de nopti nedormite si agitate, m-am facut cu o diploma, care oricum nu prea inseamna mare lucru fara un masterat, gratie Bologniei.
Ultima suta de metrii nu e deloc cum ma asteptam, adica vesela si lipsita de griji. Inca pe departe! Proiecte care trebuiau predate, restante uitate in cine stie ce ungher, examene, proiect de diploma, admitere la master… Si toate pana in toamna.
Am avut o saptamana de cosmar pana acum, si pot sa spun tare si raspicat ca anul asta nu vreau sa se termine facultatea!
Anticampanie Apa Nova - Strada by ~cartof on deviantART
Si vroiam sa scriu despre Gayfest, si am gasit anticampania pentru ApaNova prin deviant, si nu m-am putut abtine.
Weekend-ul asta a fost destul de plictisitor, cel putin pentru toti heterosexualii care nu fac parte din Noua Dreapta sau vreo grupare religioasa care, desi crede in dictonul “Sa iti iubesti aproapele”, is iubesc alte aproprieri mai mult ca cele care se imbraca in fustite. Oricum, defilarea de anul asta a iesit cat de cat OK, daca se poate spune asta, remarcandu-se ca fiind cea mai linistita parada gay de pana acum din Romania. Nu am ajuns la parada, dar din cate am aflat, nu s-a lasat cu victime si urme de sange, asa ca a fost o reusita!
In timp ce unii se bucurau prin centru ca o sa poata adopta si ca le sunt recunoscute casatoriile, in partea de nord a Bucurestiului avea loc Bucharest Food Festival, mai precis in parcarea mall-ului din Baneasa. S-a strans puhoi de romani, care mai de care calare pe ceaunele cu sarmale, bors pescaresc si alte delicii, dar s-au retras incet si fara incidente cand au aflat ca nu tot ce se gasea pe tarabe era gratis. Deh, meteahna romanului: “Daca e pe bani, nu e chiar asa de bun pe cum arata.”
In rest, liniste, lumea evadata la mare, la munte, doar cativa bucuresteni s-au perpelit prin apartamente si parcuri..
Am gasit cele mai tari pisici de pe fata pamantului!
Si pe departe vreau sa numesc urmatoarea melodie imnul romanilor din RATB-uri, metrouri si alte mijloace de transport in comun!
Vizionare si auditie placuta!!!
Weekend-ul 16-17 Mai a fost cel mai surprinzator weekend de pana acum, cu intorsaturi de situatie si evenimente nereusite pe toata linia. Inainte de a incepe sa seman cu un astrolog trasnit sau o ghicitoare in tarot, am sa trec in lista cateva evenimente care m-au luat prin surprindere:
Le iau pe rand…
Depeche Mode… Nici nu pot sa insumez in cuvinte dezamagirea pe care am simtit-o cand am aflat ca DM nu mai canta la Bucuresti(avand in vedere ca aveam biletul cumparat de la inceputul lui septembrie). Din cate am inteles din sursele mele care sunt cat se poate de oficiale, concertul o sa se reprogrameze cat de curand posibil, asa ca prin decembrie s-ar putea sa tremuram in parcul Izvor ascultand “Wrong”, dar macar o sa avem satisfactia sa ii vedem pe britanici in forma, cu reviziile de 60.000km facute la timp. Imi pare rau pentru fanii DM care au ajuns pana la Atena, dar macar se pot bucura de un banc facut fix pe seama lor:
” Ce melodie au ascultat fanii Depeche Mode la Atena? …-Enjoy the silence.”
Am spus si un banc, si acum hai sa trecem la bancul intitulat Noaptea Muzeelor!
Aglomeratia a fost la ordine pentru noaptea 16 spre 17 mai, imbulzeala peste tot, am ramas cu un singur muzeu vizitat, si cu aspiratia ca data viitoare am sa o fac lata. Purtata de o prietena draga am ajuns sa vizitez la primele ore ale noptii MNAC-ul, unde am realizat ca oricine cu o camera foto poate sa faca arta contemporana si inca in mare fel, termenii la ordinea zilei fiind libertinism si o idee funky. De la poze cu bunicute in chiloti, la celebre protagoniste din picturi transformate in foromodele de catwalk si proiectii cu femei dezbracate legate la baterii de masini, MNAC le are pe toate. Si apropo de femeia legata la bateria de masina, o sa am intiparita ceva timp in memorie fetita de 5-6 ani care isi intreba mama ce face tanti aia in film…Muzeul de arta contemporana, uneori cam prea contemporan pentru copilasi de 6 ani…
Who the hell designed the outfits? Si cine naiba a pus scunul ala grotesc acolo? Si de ce? Nu am ce critica la Elena, la cum a cantat sau la prestatia ei, ce m-a deranjat pe mine si m-a dezamagit a fost echipa din spatele Elenei, oamenii care ar fi trebuita sa transforme melodia intr-un show, nu intr-o simpla piesa estivala… Pacat…Ar trebui sa ne uitam in urma si sa studiem ce mai au melodiile care castiga in plus fata de noi… Si anul asta inclusiv, sa vedem cam cat se implica unele tari si sa vedem cam cat ne implicam noi.. Daca o facem.
O alta nebunie s-a petrecut in cadrul emisiunii Mihaelei Radulescu, cand a anuntat in direct, (SHOCK!) ca se lasa de televiziune. Sincer, influentata de milioanele sotului, din dorinta de a-si creste copilul departe de ochii presei sau pur si simplu din dorinta de a avea o viata mai linistita (vai cat de plauzibila pare prima, atat de plauzibila ca am sa o si cred!), consider ca Mihaela a facut cea mai buna alegere pentru imaginea ei care devenise destul de sifonata pentru o tara atat de mioritica precum Romania. Discordia dintre ea si Andreea Marin, in care MR a dat in penibil, divortul mult prea tumultos cu Elan, relatia cu Otil si certurile cu presa au transformat-o pe MR din diva de televiziune intr-un fel de gaura neagra in care se reunesc faptele caritabile si certurile ca la gura cortului… Dar cine sunt eu sa comentez si ce stiu eu despre viata de vedete? Doar orice stire, buna sau rea, e tot reclama…
Pana data viitoare, daca aveti ceva de comentat, scrie-ti o scrisoare, trimiteti un porumbel calator sau pur si simplu leave a comment!
Nu odata in viata am auzit, asemenea multor oameni, aceste 2 cuvinte si chiar le-am spus, uneori din adancul sufletului si alteori in necunostiinta de cauza sau pur si simplu pentru ca ma simteam datoare ci ceva mai mult decat un simplu “Si eu”. Totusi in viata de zi cu zi ne dorim sa stim daca persoana de langa noi ne minte, sau daca o spune pentru ca ne iubeste cu adevarat. Nu exista potiuni magice sau incantatii (exista, dar daca te cheama vrajitoarea Ciresica sau Prunisoara, sigur nu iti sunt clienta fidela) pentru a afla adevarul si plus, nu stiu cata lume ar vrea sa afle un adevar care le-ar spulbera o mare parte din vise, asa ca uneori preferam sa ne complacem in minciuni si sa jucam un rol in care singura persoana mintita suntem noi.
Nu scriu o teza pro minciuna si nici una care sa fie menita spre a stirbi increderea in cei din jur. Nici pe departe. Am invatat ca in viata exista oameni care vor sa traiasca in minciuna, ca exista oameni care prefera sa minta, doar pentru ca asa le e mai bine, ca exista meserii care doar pe asta se bazeaza si ca, poate cel mai important, toti oamenii privesc iubirea cu alti ochi, o vad conturata altfel si cuplurile perfecte (de iubiti, prieteni, etc.) sunt doar 2 oameni care au aceeasi imagine de ansamblu asupra acestui aspect.
Concludent nu ar trebui sa fie numarul de “Te iubesc” spuse pe minut, cadourile si lucrurile materiale (exceptia de aur sunt florile ;;)), ci gesturile involuntare si sacrificiile pe care suntem diapusi sa le facem pentru persoana iubita. De la a ne calca putin pe orgolii pentru a gestiona o situatie pana la a renunta la un pachet de tigari in favoarea unei flori, iubirea este doar o suma a sacrificiilor pe care suntem dispusi sa le facem.
Asa ca, daca stati sa va ganditi, voi iubiti sau “iubiti”?
In fiecare an, vrem, nu vrem suntem datori cu o bere colegilor, rudelor si nu in ultimul rand prietenilor. Lasam in urma un an, pornim cu fruntea sus catre un nou an si tot asa pana cand, odata cu timpul, fruntea incepe sa adune din ce in ce mai multe riduri, spatele devine mai impovarat de griji si gatul nu mai are putere sa tina capul sus.. pana ajungem sa plecam capul in fata greutatilor vietii si anii pe care ii acumulam sa nu mai fie motiv de bucurie ci o corvoada… Suna melodramatic, chiar emo, dar asa se intampla.
Cand eram mica, un an in plus era cea mai cool chestie pe care o primeai de ziua ta. Mereu imi doream sa fiu un pic mai mare, nu imi spuneam varsta reala si mai adaugam cativa ani, doar ” ca sa dea mai bine”. A urmat o perioada in care ma obisnuisem sa spun o varsta, si fie ca eram mai mare cu un an, ramasesem setata pe varsta respectiva. Au fost 4 ani in care am avut 17 ani. 1 inainte, 1 pe bune si 2 dupa, si ce pacat ca nu am avut 18 si 19… Acum am ajuns in etapa vietii in care desi simt cum trece fiecare an, parca pe langa mine, nu mai vreau. Imi doresc sa opresc timpul in loc, sa pun pauza si sa raman la cati ani am avut pana atunci. Nu vreau sa vina data de 8 mai, pentru ca nu stiu cate responsabilitati in plus voi avea maine, pentru ca nu vreau sa stiu cum e sa fii om mare…
Si pana la urma, cine vrea sa fie mare? Doar niste copii…
| Andreea Raluca | |
|---|---|
| «...Poate ca Maria nu se potriveste mereu cu peisajul. Poate ca felul in care se imbraca nu se potriveste cu ceea ce ar...» |  |
| citeşte tot aici | |
 | |
